JACQUES SALOME
Curajul de a fi tu însuti
Arta de a comunica conştient
JACQUES SALOME este psihosociolog, formator, scriitor şi poet. Şi-a obţinut licenţa în psihiatrie socială la Ecole pratique des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare în relaţii mterumane „Le Regard fertile" de la Roussillon-en-Provence, unde predă bună parte dintre cursurile de formare. A predat timp de 15 ani la Universite de Lille III.
Jacques Salome doreşte să transforme comunicarea într-o materie de sine stătătoare ce se predă în şcoli şi crede în respon-sabilizarea individului în vederea creării unor relaţii sănătoase, printr-o comunicare activă.
Şi-a început cariera în domeniul relaţiilor interumane pornind de la cercetările şi lucrările ce aparţin curentului psihologic umanist, reprezentat de Cari Rogers. La începuturile carierei sale, s-a folosit de psihanaliză, mergînd pe direcţia propusă de Milton Enckson, pentru care inconştientul este un rezervor de resurse, şi nu o componentă întunecată a psihicului, în primele sale cursuri de formare, Jacques Salome a folosit tehnici corporale cum ar fiRebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică, precum psihodrama.
După aceste numeroase experienţe, ajunge la o metodă personală. El creează un sistem teoretico-practic, dezvoltînd concepte şi instrumente proprii. Astfel ia naştere metoda ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relaţională Esenţială). Scopul demersurilor sale pedagogice şi educative nu este acela de a da sfaturi, ci de a stimula reflecţia personală şi maturizarea, de a declanşa trezirea conştiinţei şi luarea de poziţie faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Punctul de plecare este exprimarea personală. A format pînă în prezent peste 40000 de asistenţi sociali, medici, psihologi şi consultanţi. A ţinut conferinţe şi cursuri de formare şi are discipoli (moderatori în metoda ESPERE şi formatori de moderatori) în Franţa, Belgia, Quebec, Elveţia, Insulele Reunion.
Este autor a peste 30 de cărţi, coautor al unor lucrări de referinţă despre comunicare şi cuplu, teoretician în cadrul Asociaţiei pentru Comunicare Relaţională prin Ascultare Activă. Cărţile sale au fost traduse în 27 de limbi, inclusiv în limba română (Vorbeşte-mi, am atîtea să-ţi spun, Dacă m-as asculta, m-
as înţelege, apărute la editura Curtea Veche).
Prefaţă
Dacă omul este o trestie gînditoare, conform dictonului consacrat, omenirea este pe cale să devină o reţea gînditoare, iar acest proces ne obligă mai mult ca niciodată să reflectăm la buna funcţionare a sistemului pe care se bazează: comunicarea.
http://www.scribd.com/doc/19215114/Jacques-Salome-Curajul-de-a-Fi-Tu-Insuti
luni, 24 mai 2010
Cum alegem Maestrul sau calea spirituala?
Cum alegem Maestrul sau calea spirituala?
Iata un simplu ghid care are rolul de a ne ajuta, pe fiecare dintre noi, sa alegem cu mai mult discernamant maestrul, invatatura sau calea pe care vom porni.
De ce sunt atatea confuzii in acest domeniu?
Iata cateva motive:
- Exista cu adevarat multe cai care conduc catre Dumnezeu, sau catre iluminarea spirituala, iar acest fapt este reflectat de diversitatea invatatorilor, religiilor, credintelor si practicilor spirituale existente.
- Ne aflam intr-o perioada de „trezire spirituala” a oamenilor si astfel este normal sa apara o foarte bogata oferta in acelasi timp cu o „cerere” imensa.
- Sistemele de comunicatii moderne, in special televizorul si internetul, ne ajuta sa aflam despre mult mai multe posibilitati de transformare spirituala decat pana acum.
- Invatatori din diferite traditii si culturi sunt capabili sa duca invatatura lor in alte parti ale lumii.
- Se pot face o multime de bani din „comertul” credintelor si practicilor spirituale. Propria proclamare drept ”maestru”, „guru” sau fondarea unei scoli poate aduce multi bani, iar aceasta-i ispiteste pe multi sa se auto-prezinte drept „invatatori spirituali” sau ,,maestri”.
- Multi dintre cei care sunt inca la inceput pe calea lor spirituala au un punct de vedere conventional, isi considera propriile credinte drept un adevar absolut si pentru ei, prin definitie, orice alta credinta alternativa este falsa. Din aceasta pozitie intoleranta si nesigura ei sunt inclinati sa accentueze diferentele dintre credinta lor si oricare alta, in loc sa se bucure de asemanari.
- Multi dintre cei aflati pe o asa-zisa cale spirituala au sfarsit in ceea ce este numit „materialism spiritual”. In paralel s-a dezvoltat o cerere imensa de tehnici si modalitati grupate in tot felul de cursuri si „programe” din ce in ce mai noi si mai neobisnuite, adaptate diferitelor mentalitati.
- Ego-ul vrea totdeauna sa fie special, diferit. Cei care nu si-au „domesticit” ego-ul in timpul practicii si evolutiei lor spirituale sfarsesc prin a se numi ei insisi „maestri eliberati”. Sau, daca nu devin invatatori, sunt atrasi catre alti indrumatori care au un ego foarte puternic.
Intr-o asemenea conjunctura spirituala „aglomerata”, cum vom alege calea sau invatatorul care ne pot ajuta cel mai bine sa ne implinim propria cautare spirituala?
http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/05/25/cum-alegem-maestrul-sau-calea-spirituala/
Rani, violente si suferinte
Rani, violente si suferinte
„Va trebui să-i înapoiez mamei suferinţa pe care am trăit-o din cauza ei!”
„Va trebui să-mi fac curaj să-i spun tatălui meu cîtă suferinţă mi-a provocat mie alcoolismul lui.”
Sau afirmaţii precum:
„Nu îi voi ierta niciodată pe părinţii mei pentru suferinţa pe care mi-au provocat-o divorţînd.”
Dacă vom asculta cu mai multă atenţie fiecare frază în parte, vom observa că toate au ca punct comun cuvîntul suferinţă. Acesta este enunţat de cel care se exprimă ca o acuzaţie la adresa persoanei denunţate drept autor al violentei, căci rana resimţită, produsă sau răscolită în cel sau cea care o evocă se confundă cu comportamentul violent, cu vorbele ofensatoare, nedrepte sau nepotrivite care vin de la celălalt.
Avem senzaţia, poate la început confuză, că persoanele care vorbesc astfel şi care se confruntă cu experienţa violenţei au tendinţa – recurgînd la o scurtătură – să confunde violenţa şi suferinţa, altfel spus, cauza si efectul, originea şi urmarea, confunda ce se petrece la cele două extremităţi ale unei relaţii.
Şi într-adevăr, nu putem „înapoia” o suferinţă, pentru că numai noi sîntem în măsură să producem si să întreţinem în noi suferinţa, adică ceea ce simţim. Da, cel care suferă este cel care îşi produce suferinţa, în interiorul său, chiar dacă ea este provocată de o violenţă venită din exterior, o violenţă care 1-a rănit. Faptul că cineva spune sau face ceva care ne răneşte nu înseamnă că el devine automat cauza rănii noastre. Succesiunea temporală a faptelor nu determină o relaţie directă de cauză şi efect. Pentru că, la drept vorbind, nu ceea ce spune sau face celălalt ne răneşte sau ne dezechilibrează, ci faptul că atinge un punct sensibil, deja rănit, din noi, că răscoleşte sau reactivează o rană mai veche, deja existentă de mai mult timp şi care devine insuportabilă în acel moment.
Unul dintre miturile cel mai bine înrădăcinate în societatea noastră este credinţa că evenimentele ne vin din exteriorul nostru, că au o cauză dincolo de noi, uneori mai presus de noi, o cauză independentă de vrerea şi voinţa noastră. Şi mai este şi ideea că dincolo de noi există un responsabil pentru nefericirea noastră, pentru greutăţile şi disperarea noastră.
http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/05/21/rani-violente-si-suferinte/
http://www.scribd.com/doc/27652287/Andre-Moreau-Ca-Sa-Traiesti-Mai-Bine-In-prezent-Impaca-te-Cu-trecutul
"Fii CEL ce EŞTI"
"Fii CEL ce EŞTI"
http://odette.weebly.com/1/post/2010/05/post-title-click-and-type-to-edit.html
De la victimă la maestru de ceremonii 05/24/2010
Nu prea îmi plac textele fără autor şi nici după cele conspirative nu mă dau în vânt. Însă, deşi se bucură de ambele atribute, textul care urmează şi pe care l-am primit astăzi exact aşa cum îl citez îmi face un mare serviciu, anume demontează tonic o credinţă care ne devastează fără să ne dăm seama, aceea că "Viaţa dăunează grav sănătăţii".
Nu ştiu dacă argumentele folosite în text sunt pertinente, verificabile şi acceptabile ştiinţific, ştiu doar - intuitiv şi verificat pe propriu-mi organism - că celula vie este o entitate inteligentă dotată perfect pentru supravieţuire, transmutare a orice este străin şi regenerare no matter what... dar cu o singură condiţie: se află aici şi acum în slujba ta/mea/lui, prin urmare urmează cu sfinţenie tiparele tale (ale mele/ale lui) mentale, adică ceea ce crezi despre sănătate, viaţă, regenerare şi mai cu seamă, despre tine.
Există chiar şi oameni de ştiinţă care explică documentat nu intuitiv acest lucru. Şi aş vrea să vă rog să (re)vedeţi conferinţa doctorului Bruce Lipton intitulată The New Biology - Where Mind and Matter Meet.
Link pentru partea întâi:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#
Partea a doua:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#docid=6322503899738869532
Nu ştiu dacă argumentele folosite în text sunt pertinente, verificabile şi acceptabile ştiinţific, ştiu doar - intuitiv şi verificat pe propriu-mi organism - că celula vie este o entitate inteligentă dotată perfect pentru supravieţuire, transmutare a orice este străin şi regenerare no matter what... dar cu o singură condiţie: se află aici şi acum în slujba ta/mea/lui, prin urmare urmează cu sfinţenie tiparele tale (ale mele/ale lui) mentale, adică ceea ce crezi despre sănătate, viaţă, regenerare şi mai cu seamă, despre tine.
Există chiar şi oameni de ştiinţă care explică documentat nu intuitiv acest lucru. Şi aş vrea să vă rog să (re)vedeţi conferinţa doctorului Bruce Lipton intitulată The New Biology - Where Mind and Matter Meet.
Link pentru partea întâi:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#
Partea a doua:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#docid=6322503899738869532
http://odette.weebly.com/1/post/2010/05/post-title-click-and-type-to-edit.html
vineri, 16 aprilie 2010
Basarab Nicolescu - Ce este realitatea
Aparuta la Editura Junimea din Iasi, noua carte semnata de Basarab Nicolescu a fost lansata sambata 28 noiembrie si la Targul International de Carte Gaudeamus de la Bucuresti.
Va reproducem aici o prezentare-eseu a cartii, apartinand lui Tiberiu Brailean si aparuta in Ziarul de Iasi la 28 octombrie 2009:
Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta?
Transdisciplinaritatea tinde intru recuperarea unitatii cunoasterii si a Fiintei, tinde intru unitatea stiintei si ambitioneaza sa creeze punti trainice de legatura cu Religia, cu Filosofia, cu Arta. Michel Camus vorbea despre o noua cale initiatica, ce tinde sa reuneasca Traditia cu cele mai noi descoperiri stiintifice. Transdisciplinaritatea este o cale potrivita pentru a realiza evolutia constiintei si unitatea cunoasterii in lumea actuala, marcata de numeroase provocari, criza de sens, desacralizare, degenerare morala, abuzuri multiple, fragilitatea paradigmelor umane etc. Ea ne poate scoate din pestera in care ne-am autoclaustrat, nu este o ambitie prea mare. La nivel international au fost infiintate centre de studii transdisciplinare in peste 30 de tari, iar studiile transdisciplinare sint tot mai prezente in curriculele universitare.
Academicianul Basarab Nicolescu, unul dintre fondatorii transdisciplinaritatii la nivel mondial, si-a lansat recent la Iasi cea mai recenta dintre cartile sale: “Ce este realitatea?”, aparuta simultan in romana, la Editura Junimea, si franceza, la Montreal, in Canada. Este o carte extrem de provocatoare, de curajoasa, in care, in acord cu Wolfgang Pauli, autorul apreciaza ca formularea unei noi idei despre realitate este sarcina cea mai grea si cea mai importanta a timpurilor noastre. Realitatea este plastica, sintem parte din ea, dar ea se modifica odata cu gindurile, cuvintele, sentimentele si actiunile noastre, deci sintem pe deplin responsabili. Realitatea este, in acelasi timp, interioara si exterioara, cognoscibila si incognoscibila, este rationala, dar rationalitatea ei este multipla, structurata pe mai multe niveluri de realitate, care corespund unor niveluri de constiinta, intr-o fuziune a cunoasterii si a Fiintei.
Un alt autor, Andreu Sole, intr-o lucrare aparuta concomitent la Junimea, in Colectia Ananta, de studii transdisciplinare, “Creatori de lumi. Posibilele si imposibilele noastre”, considera ca lumea nu este decit produsul unei viziuni despre lume, ca oamenii sint creatori de lumi, prin intermediul reprezentarilor si al imaginatiei lor. Istoria omenirii ar fi, astfel, povestea acestei pluralitati ireductibile a lumilor. Realitatea lumii nu ar fi altceva decit ansamblul posibilelor si imposibilelor pe care oamenii nu inceteaza sa le creeze si sa le transmita, dar cu atentia necesara pentru a face imposibile o parte dintre posibilele noastre, pentru ca lumea sa nu ajunga la barbarie, desi Cioran spunea ca tocmai asta e calea salvatoare. In context, nu pot sa nu-mi amintesc definitia lui Petre Tutea, care spunea simplu si total: „Realitatea este Dumnezeu". Dincolo de asta, nu cred ca se mai poate adauga ceva.
Mie mi se pare ca faptul fundamental in Univers este constiinta. Cu cit ne invrednicim de niveluri mai inalte de constiinta, cu atit realitatea esentiala ni se descopera, ni se releva. Pe de alta parte, se pare ca fiintam intr-unul dintre cele mai dense si mai lente planuri ale existentei, ca ne-am uitat natura divina, originile si destinul nostru cosmic. Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta? Poate accesul la o stare iluminata de constiinta, acea „turyia" despre care vorbesc Upanisadele. Sau poate arta...
Jung spunea ca tot ce se afla in noi, dar nu reusim sa constientizam, se transforma in destin. Deci trebuie sa aducem cit mai mult la suprafata din ceea ce s-a numit subconstient si sa ne oferim astfel o noua sansa, mai putin fatalista. Trebuie sa devenim mai creativi, deci mai tineri, dar mai intelepti. Cum s-ar putea oare sa folosim mai mult din capacitatile creierului, din potentialul pe care-l avem? Eu, ca economist, cred - de pilda – ca economia viitorului se va baza, in cea mai mare parte, pe valorificarea uriasului potential de inteligenta acum nefolosita. Se spune ca toti cei aflati in viata noastra reflecta un anumit aspect din ceea ce sintem noi. Cu ajutorul lor am creat diferite sisteme morale, filosofice sau religioase, cum e si transdisciplinaritatea. Intrebarea e daca ne ajuta ele cu adevarat in planul evolutiei spirituale sau ne autolimitam in felul acesta? Insistind asupra „complexitatii lumii" si a „constringerilor realitatii", conducatori si experti ne explica faptul ca nu sintem liberi si ca refuzul „realismului" ne-ar azvirli in utopie. Eu nu cred asa ceva, dar ramine intrebarea: sintem sau nu liberi? Si ce este, de fapt, aceasta libertate? Face parte din posibilele sau din imposibilele noastre? Si „care sint posibilele pe care ar trebui sa le facem imposibile pentru a evita barbaria?" (Andreu Sole), desi Cioran sublinia increzator ca tocmai aceasta ne va salva?
Platon distingea intre a scrie pe suflete si a scrie pe obiecte exterioare. Dante ajunge la adevarata cunoastere privind in ochii Beatricei. Adevarata memorie e daltuita in sufletele noastre. A cunoaste inseamna a fi. „Nu cunosti decit ceea ce esti", cum spunea Toma d'Aquino. Avem dreptul sa fim si sa cunoastem. Dar se pare ca sintem prea grei de carnea noastra. Avem nevoie de o reconciliere intre minte si inima. Avem nevoie de o viziune unificatoare a stiintei, religiei si filosofiei, care sa insiste asupra unitatii lumilor („Pentru ca toti sa fie una, precum una sintem Noi" - Ioan, 17.21.), o intelegere capabila sa vindece rupturile istoriei si sa trezeasca in oameni constiinta aventurii lor planetare, intr-o perioada ce ameninta sa devina dramatica.
http://blog.sahajayoga.ro/2009/11/basarab-nicolescu-ce-este-realitatea.html
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Basarab_Nicolescu_Valea_uimirii.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarab_Nicolescu
http://www.librarie.net/autor/7014/basarab-nicolescu
http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/Basarab/index.html
http://voxph.org/irregular/2010/03/11/conferinta-basarab-nicolescu-despre-%E2%80%9Cnivelurile-de-realitate%E2%80%9D/
http://www.scribd.com/doc/19217475/Basarab-Nicolescu-Cateva-consideraii-asupra-neoateismului-contemporan
http://www.scribd.com/doc/27074448/Basarab-Nicolescu-%E2%80%9EDac%C4%83-%C5%9Ftiin%C5%A3a-%C5%9Fi-religia-vor-accepta-s%C4%83-dialogheze-atunci-orbul-va-vedea-%C5%9Fi-surdul-va-auzi%E2%80%9C-Interviu-realizat-de-Petri%C5%9For-Milit
http://www.adstr.ro/articles/Basarab%20Nicolescu%20-%20Discobolul.pdf
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Basarab_Nicolescu.htm
http://www.bjastrasibiu.ro/conferinte/basarab.nicolescu1.pdf
http://revistacultura.ro/nou/2010/02/teoremele-poetice-ale-lui-basarab-nicolescu-i/
http://video.google.com/videoplay?docid=-7215396353973224948#
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8779/transdisciplinaritatea-%E2%80%93-o-nou%C4%83-viziune-asupra-lumii/1
Va reproducem aici o prezentare-eseu a cartii, apartinand lui Tiberiu Brailean si aparuta in Ziarul de Iasi la 28 octombrie 2009:
Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta?
Transdisciplinaritatea tinde intru recuperarea unitatii cunoasterii si a Fiintei, tinde intru unitatea stiintei si ambitioneaza sa creeze punti trainice de legatura cu Religia, cu Filosofia, cu Arta. Michel Camus vorbea despre o noua cale initiatica, ce tinde sa reuneasca Traditia cu cele mai noi descoperiri stiintifice. Transdisciplinaritatea este o cale potrivita pentru a realiza evolutia constiintei si unitatea cunoasterii in lumea actuala, marcata de numeroase provocari, criza de sens, desacralizare, degenerare morala, abuzuri multiple, fragilitatea paradigmelor umane etc. Ea ne poate scoate din pestera in care ne-am autoclaustrat, nu este o ambitie prea mare. La nivel international au fost infiintate centre de studii transdisciplinare in peste 30 de tari, iar studiile transdisciplinare sint tot mai prezente in curriculele universitare.
Academicianul Basarab Nicolescu, unul dintre fondatorii transdisciplinaritatii la nivel mondial, si-a lansat recent la Iasi cea mai recenta dintre cartile sale: “Ce este realitatea?”, aparuta simultan in romana, la Editura Junimea, si franceza, la Montreal, in Canada. Este o carte extrem de provocatoare, de curajoasa, in care, in acord cu Wolfgang Pauli, autorul apreciaza ca formularea unei noi idei despre realitate este sarcina cea mai grea si cea mai importanta a timpurilor noastre. Realitatea este plastica, sintem parte din ea, dar ea se modifica odata cu gindurile, cuvintele, sentimentele si actiunile noastre, deci sintem pe deplin responsabili. Realitatea este, in acelasi timp, interioara si exterioara, cognoscibila si incognoscibila, este rationala, dar rationalitatea ei este multipla, structurata pe mai multe niveluri de realitate, care corespund unor niveluri de constiinta, intr-o fuziune a cunoasterii si a Fiintei.
Un alt autor, Andreu Sole, intr-o lucrare aparuta concomitent la Junimea, in Colectia Ananta, de studii transdisciplinare, “Creatori de lumi. Posibilele si imposibilele noastre”, considera ca lumea nu este decit produsul unei viziuni despre lume, ca oamenii sint creatori de lumi, prin intermediul reprezentarilor si al imaginatiei lor. Istoria omenirii ar fi, astfel, povestea acestei pluralitati ireductibile a lumilor. Realitatea lumii nu ar fi altceva decit ansamblul posibilelor si imposibilelor pe care oamenii nu inceteaza sa le creeze si sa le transmita, dar cu atentia necesara pentru a face imposibile o parte dintre posibilele noastre, pentru ca lumea sa nu ajunga la barbarie, desi Cioran spunea ca tocmai asta e calea salvatoare. In context, nu pot sa nu-mi amintesc definitia lui Petre Tutea, care spunea simplu si total: „Realitatea este Dumnezeu". Dincolo de asta, nu cred ca se mai poate adauga ceva.
Mie mi se pare ca faptul fundamental in Univers este constiinta. Cu cit ne invrednicim de niveluri mai inalte de constiinta, cu atit realitatea esentiala ni se descopera, ni se releva. Pe de alta parte, se pare ca fiintam intr-unul dintre cele mai dense si mai lente planuri ale existentei, ca ne-am uitat natura divina, originile si destinul nostru cosmic. Ne-am indepartat de noi insine, de adevarata noastra identitate, de esenta noastra, care ne asteapta undeva, pe un alt nivel de realitate. Ce sanse avem pentru a ne elibera din conditia noastra prezenta? Poate accesul la o stare iluminata de constiinta, acea „turyia" despre care vorbesc Upanisadele. Sau poate arta...
Jung spunea ca tot ce se afla in noi, dar nu reusim sa constientizam, se transforma in destin. Deci trebuie sa aducem cit mai mult la suprafata din ceea ce s-a numit subconstient si sa ne oferim astfel o noua sansa, mai putin fatalista. Trebuie sa devenim mai creativi, deci mai tineri, dar mai intelepti. Cum s-ar putea oare sa folosim mai mult din capacitatile creierului, din potentialul pe care-l avem? Eu, ca economist, cred - de pilda – ca economia viitorului se va baza, in cea mai mare parte, pe valorificarea uriasului potential de inteligenta acum nefolosita. Se spune ca toti cei aflati in viata noastra reflecta un anumit aspect din ceea ce sintem noi. Cu ajutorul lor am creat diferite sisteme morale, filosofice sau religioase, cum e si transdisciplinaritatea. Intrebarea e daca ne ajuta ele cu adevarat in planul evolutiei spirituale sau ne autolimitam in felul acesta? Insistind asupra „complexitatii lumii" si a „constringerilor realitatii", conducatori si experti ne explica faptul ca nu sintem liberi si ca refuzul „realismului" ne-ar azvirli in utopie. Eu nu cred asa ceva, dar ramine intrebarea: sintem sau nu liberi? Si ce este, de fapt, aceasta libertate? Face parte din posibilele sau din imposibilele noastre? Si „care sint posibilele pe care ar trebui sa le facem imposibile pentru a evita barbaria?" (Andreu Sole), desi Cioran sublinia increzator ca tocmai aceasta ne va salva?
Platon distingea intre a scrie pe suflete si a scrie pe obiecte exterioare. Dante ajunge la adevarata cunoastere privind in ochii Beatricei. Adevarata memorie e daltuita in sufletele noastre. A cunoaste inseamna a fi. „Nu cunosti decit ceea ce esti", cum spunea Toma d'Aquino. Avem dreptul sa fim si sa cunoastem. Dar se pare ca sintem prea grei de carnea noastra. Avem nevoie de o reconciliere intre minte si inima. Avem nevoie de o viziune unificatoare a stiintei, religiei si filosofiei, care sa insiste asupra unitatii lumilor („Pentru ca toti sa fie una, precum una sintem Noi" - Ioan, 17.21.), o intelegere capabila sa vindece rupturile istoriei si sa trezeasca in oameni constiinta aventurii lor planetare, intr-o perioada ce ameninta sa devina dramatica.
http://blog.sahajayoga.ro/2009/11/basarab-nicolescu-ce-este-realitatea.html
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Basarab_Nicolescu_Valea_uimirii.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Basarab_Nicolescu
http://www.librarie.net/autor/7014/basarab-nicolescu
http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/Basarab/index.html
http://voxph.org/irregular/2010/03/11/conferinta-basarab-nicolescu-despre-%E2%80%9Cnivelurile-de-realitate%E2%80%9D/
http://www.scribd.com/doc/19217475/Basarab-Nicolescu-Cateva-consideraii-asupra-neoateismului-contemporan
http://www.scribd.com/doc/27074448/Basarab-Nicolescu-%E2%80%9EDac%C4%83-%C5%9Ftiin%C5%A3a-%C5%9Fi-religia-vor-accepta-s%C4%83-dialogheze-atunci-orbul-va-vedea-%C5%9Fi-surdul-va-auzi%E2%80%9C-Interviu-realizat-de-Petri%C5%9For-Milit
http://www.adstr.ro/articles/Basarab%20Nicolescu%20-%20Discobolul.pdf
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Basarab_Nicolescu.htm
http://www.bjastrasibiu.ro/conferinte/basarab.nicolescu1.pdf
http://revistacultura.ro/nou/2010/02/teoremele-poetice-ale-lui-basarab-nicolescu-i/
http://video.google.com/videoplay?docid=-7215396353973224948#
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/8779/transdisciplinaritatea-%E2%80%93-o-nou%C4%83-viziune-asupra-lumii/1
marți, 23 martie 2010
What Happy People Know
As a health journalist, I've found few analytical tools to be handier than what I call the long view. When whipsawed by "groundbreaking" research that contradicts studies from, oh, just a few weeks before, I find that if I mix the new information into the old, then sit back and wait patiently while it ferments and settles, eventually something I might call truth will rise above the mists of the churning scientific cauldron.
The long view reveals other verities as well. I've always been fascinated by people who enjoy truly outstanding physical and mental health. After years of snooping, I've identified certain behaviors and attitudes they all share—a lifestyle, or style of living, that transcends the healthy habits (Eat this, bend that!) we extol. Here's what my notes—and the long view—tell me about the world's most robust inhabitants.
Discover the 12 happiness myths.
http://health.msn.com/health-topics/articlepage.aspx?cp-documentid=100252240>1=31036
Everything You Know About Happiness is Wrong
Everything You Know About Happiness is Wrong
“The average American moves more than 11 times, changes jobs more than 10 times, and marries more than once, suggesting that most of us are making more than a few poor choices,” notes Harvard University psychologist Daniel Gilbert, PhD, author of Stumbling on Happiness. One reason we so often guess wrong, he argues, is that we often imagine the future incorrectly. We forget how easily we adapt, even to painful circumstances. So when we picture what it would be like to be single again or to live in Seattle or to leave one job for another, we don’t factor in everything else—the new friends, the newly discovered interest in Cascade Mountains wildflowers—that might also affect our emotional well-being.
http://www.prevention.com/gethappy/list/1.shtml
1. Know what to want.
Most of us can’t predict what will make us happy in the future, and that inability often leads us down the wrong path.“The average American moves more than 11 times, changes jobs more than 10 times, and marries more than once, suggesting that most of us are making more than a few poor choices,” notes Harvard University psychologist Daniel Gilbert, PhD, author of Stumbling on Happiness. One reason we so often guess wrong, he argues, is that we often imagine the future incorrectly. We forget how easily we adapt, even to painful circumstances. So when we picture what it would be like to be single again or to live in Seattle or to leave one job for another, we don’t factor in everything else—the new friends, the newly discovered interest in Cascade Mountains wildflowers—that might also affect our emotional well-being.
Unfortunately, Gilbert says, we can’t simply train ourselves to peer into the future with greater clarity. Instead, we should put more trust in other people’s experiences. “Start with the assumption that your reactions are a lot like other people’s,” Gilbert says. If you want to know whether to take a job at a new company, pay attention to the people around you when you’re there for an interview. Do they seem engaged and interested? That should count for a lot.
http://www.prevention.com/gethappy/list/1.shtml
miercuri, 6 ianuarie 2010
AUTOAPARARE PSIHICA. Cum sa devii imun la manipulare – Radu Mihai CRISAN
AUTOAPARARE PSIHICA. Cum sa devii imun la manipulare – Radu Mihai CRISAN
Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul – priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit.
http://pintileialexandru.files.wordpress.com/2009/11/autoaparare-psihica-cum-sa-devii-imun-la-manipulare.pdf
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
