Rani, violente si suferinte

Posted on 21 mai 2010 by Solarris

“În decursul numeroaselor seminarii de formare în relaţii interumane pe care le-am ţinut, am auzit de foarte multe ori astfel de hotărîri:

„Va trebui să-i înapoiez mamei suferinţa pe care am trăit-o din cauza ei!”

„Va trebui să-mi fac curaj să-i spun tatălui meu cîtă suferinţă mi-a provocat mie alcoolismul lui.”
Sau afirmaţii precum:

„Nu îi voi ierta niciodată pe părinţii mei pentru suferinţa pe care mi-au provocat-o divorţînd.”

Dacă vom asculta cu mai multă atenţie fiecare frază în parte, vom observa că toate au ca punct comun cuvîntul suferinţă. Acesta este enunţat de cel care se exprimă ca o acuzaţie la adresa persoanei denunţate drept autor al violentei, căci rana resimţită, produsă sau răscolită în cel sau cea care o evocă se confundă cu comportamentul violent, cu vorbele ofensatoare, nedrepte sau nepotrivite care vin de la celălalt.

Avem senzaţia, poate la început confuză, că persoanele care vorbesc astfel şi care se confruntă cu experienţa violenţei au tendinţa – recurgînd la o scurtătură – să confunde violenţa şi suferinţa, altfel spus, cauza si efectul, originea şi urmarea, confunda ce se petrece la cele două extremităţi ale unei relaţii.

Şi într-adevăr, nu putem „înapoia” o suferinţă, pentru că numai noi sîntem în măsură să producem si să întreţinem în noi suferinţa, adică ceea ce simţim. Da, cel care suferă este cel care îşi produce suferinţa, în interiorul său, chiar dacă ea este provocată de o violenţă venită din exterior, o violenţă care 1-a rănit. Faptul că cineva spune sau face ceva care ne răneşte nu înseamnă că el devine automat cauza rănii noastre. Succesiunea temporală a faptelor nu determină o relaţie directă de cauză şi efect. Pentru că, la drept vorbind, nu ceea ce spune sau face celălalt ne răneşte sau ne dezechilibrează, ci faptul că atinge un punct sensibil, deja rănit, din noi, că răscoleşte sau reactivează o rană mai veche, deja existentă de mai mult timp şi care devine insuportabilă în acel moment.

Unul dintre miturile cel mai bine înrădăcinate în societatea noastră este credinţa că evenimentele ne vin din exteriorul nostru, că au o cauză dincolo de noi, uneori mai presus de noi, o cauză independentă de vrerea şi voinţa noastră. Şi mai este şi ideea că dincolo de noi există un responsabil pentru nefericirea noastră, pentru greutăţile şi disperarea noastră.

http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/05/21/rani-violente-si-suferinte/

http://www.scribd.com/doc/27652287/Andre-Moreau-Ca-Sa-Traiesti-Mai-Bine-In-prezent-Impaca-te-Cu-trecutul