JACQUES SALOME - Curajul de a fi tu însuti

JACQUES SALOME
Curajul de a fi tu însuti
Arta de a comunica conştient

JACQUES SALOME este psihosociolog, formator, scriitor şi poet. Şi-a obţinut licenţa în psihiatrie socială la Ecole pratique des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare în relaţii mterumane „Le Regard fertile" de la Roussillon-en-Provence, unde predă bună parte dintre cursurile de formare. A predat timp de 15 ani la Universite de Lille III.

Jacques Salome doreşte să transforme comunicarea într-o materie de sine stătătoare ce se predă în şcoli şi crede în respon-sabilizarea individului în vederea creării unor relaţii sănătoase, printr-o comunicare activă.

Şi-a început cariera în domeniul relaţiilor interumane pornind de la cercetările şi lucrările ce aparţin curentului psihologic umanist, reprezentat de Cari Rogers. La începuturile carierei sale, s-a folosit de psihanaliză, mergînd pe direcţia propusă de Milton Enckson, pentru care inconştientul este un rezervor de resurse, şi nu o componentă întunecată a psihicului, în primele sale cursuri de formare, Jacques Salome a folosit tehnici corporale cum ar fiRebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenică, precum psihodrama.

După aceste numeroase experienţe, ajunge la o metodă personală. El creează un sistem teoretico-practic, dezvoltînd concepte şi instrumente proprii. Astfel ia naştere metoda ESPERE (Energie Specifică Pentru o Ecologie Relaţională Esenţială). Scopul demersurilor sale pedagogice şi educative nu este acela de a da sfaturi, ci de a stimula reflecţia personală şi maturizarea, de a declanşa trezirea conştiinţei şi luarea de poziţie faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Punctul de plecare este exprimarea personală. A format pînă în prezent peste 40000 de asistenţi sociali, medici, psihologi şi consultanţi. A ţinut conferinţe şi cursuri de formare şi are discipoli (moderatori în metoda ESPERE şi formatori de moderatori) în Franţa, Belgia, Quebec, Elveţia, Insulele Reunion.

Este autor a peste 30 de cărţi, coautor al unor lucrări de referinţă despre comunicare şi cuplu, teoretician în cadrul Asociaţiei pentru Comunicare Relaţională prin Ascultare Activă. Cărţile sale au fost traduse în 27 de limbi, inclusiv în limba română (Vorbeşte-mi, am atîtea să-ţi spun, Dacă m-as asculta, m-
as înţelege, apărute la editura Curtea Veche).
Prefaţă

Dacă omul este o trestie gînditoare, conform dictonului consacrat, omenirea este pe cale să devină o reţea gînditoare, iar acest proces ne obligă mai mult ca niciodată să reflectăm la buna funcţionare a sistemului pe care se bazează: comunicarea.

http://www.scribd.com/doc/19215114/Jacques-Salome-Curajul-de-a-Fi-Tu-Insuti

Cum alegem Maestrul sau calea spirituala?

Posted on 25 mai 2010 by Solarris

“Traim intr-o perioada in care propunerile diferitelor scoli spirituale sunt foarte numeroase si exista o supra-abundenta de maestri si invatatori care cauta atentia si loialitatea noastra. Daca ne aflam intr-o cautare spirituala sincera, avalansa de informatii si invataturi – multe dintre ele contradictorii – poate sa genereze confuzii, mai ales daca abia am ales o cale spirituala, caci uneori nu avem o mare experienta in acest domeniu.

Iata un simplu ghid care are rolul de a ne ajuta, pe fiecare dintre noi, sa alegem cu mai mult discernamant maestrul, invatatura sau calea pe care vom porni.

De ce sunt atatea confuzii in acest domeniu?

Iata cateva motive:

- Exista cu adevarat multe cai care conduc catre Dumnezeu, sau catre iluminarea spirituala, iar acest fapt este reflectat de diversitatea invatatorilor, religiilor, credintelor si practicilor spirituale existente.

- Ne aflam intr-o perioada de „trezire spirituala” a oamenilor si astfel este normal sa apara o foarte bogata oferta in acelasi timp cu o „cerere” imensa.

- Sistemele de comunicatii moderne, in special televizorul si internetul, ne ajuta sa aflam despre mult mai multe posibilitati de transformare spirituala decat pana acum.

- Invatatori din diferite traditii si culturi sunt capabili sa duca invatatura lor in alte parti ale lumii.

- Se pot face o multime de bani din „comertul” credintelor si practicilor spirituale. Propria proclamare drept ”maestru”, „guru” sau fondarea unei scoli poate aduce multi bani, iar aceasta-i ispiteste pe multi sa se auto-prezinte drept „invatatori spirituali” sau ,,maestri”.

- Multi dintre cei care sunt inca la inceput pe calea lor spirituala au un punct de vedere conventional, isi considera propriile credinte drept un adevar absolut si pentru ei, prin definitie, orice alta credinta alternativa este falsa. Din aceasta pozitie intoleranta si nesigura ei sunt inclinati sa accentueze diferentele dintre credinta lor si oricare alta, in loc sa se bucure de asemanari.

- Multi dintre cei aflati pe o asa-zisa cale spirituala au sfarsit in ceea ce este numit „materialism spiritual”. In paralel s-a dezvoltat o cerere imensa de tehnici si modalitati grupate in tot felul de cursuri si „programe” din ce in ce mai noi si mai neobisnuite, adaptate diferitelor mentalitati.

- Ego-ul vrea totdeauna sa fie special, diferit. Cei care nu si-au „domesticit” ego-ul in timpul practicii si evolutiei lor spirituale sfarsesc prin a se numi ei insisi „maestri eliberati”. Sau, daca nu devin invatatori, sunt atrasi catre alti indrumatori care au un ego foarte puternic.

Intr-o asemenea conjunctura spirituala „aglomerata”, cum vom alege calea sau invatatorul care ne pot ajuta cel mai bine sa ne implinim propria cautare spirituala?

http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/05/25/cum-alegem-maestrul-sau-calea-spirituala/

Rani, violente si suferinte

Posted on 21 mai 2010 by Solarris

“În decursul numeroaselor seminarii de formare în relaţii interumane pe care le-am ţinut, am auzit de foarte multe ori astfel de hotărîri:

„Va trebui să-i înapoiez mamei suferinţa pe care am trăit-o din cauza ei!”

„Va trebui să-mi fac curaj să-i spun tatălui meu cîtă suferinţă mi-a provocat mie alcoolismul lui.”
Sau afirmaţii precum:

„Nu îi voi ierta niciodată pe părinţii mei pentru suferinţa pe care mi-au provocat-o divorţînd.”

Dacă vom asculta cu mai multă atenţie fiecare frază în parte, vom observa că toate au ca punct comun cuvîntul suferinţă. Acesta este enunţat de cel care se exprimă ca o acuzaţie la adresa persoanei denunţate drept autor al violentei, căci rana resimţită, produsă sau răscolită în cel sau cea care o evocă se confundă cu comportamentul violent, cu vorbele ofensatoare, nedrepte sau nepotrivite care vin de la celălalt.

Avem senzaţia, poate la început confuză, că persoanele care vorbesc astfel şi care se confruntă cu experienţa violenţei au tendinţa – recurgînd la o scurtătură – să confunde violenţa şi suferinţa, altfel spus, cauza si efectul, originea şi urmarea, confunda ce se petrece la cele două extremităţi ale unei relaţii.

Şi într-adevăr, nu putem „înapoia” o suferinţă, pentru că numai noi sîntem în măsură să producem si să întreţinem în noi suferinţa, adică ceea ce simţim. Da, cel care suferă este cel care îşi produce suferinţa, în interiorul său, chiar dacă ea este provocată de o violenţă venită din exterior, o violenţă care 1-a rănit. Faptul că cineva spune sau face ceva care ne răneşte nu înseamnă că el devine automat cauza rănii noastre. Succesiunea temporală a faptelor nu determină o relaţie directă de cauză şi efect. Pentru că, la drept vorbind, nu ceea ce spune sau face celălalt ne răneşte sau ne dezechilibrează, ci faptul că atinge un punct sensibil, deja rănit, din noi, că răscoleşte sau reactivează o rană mai veche, deja existentă de mai mult timp şi care devine insuportabilă în acel moment.

Unul dintre miturile cel mai bine înrădăcinate în societatea noastră este credinţa că evenimentele ne vin din exteriorul nostru, că au o cauză dincolo de noi, uneori mai presus de noi, o cauză independentă de vrerea şi voinţa noastră. Şi mai este şi ideea că dincolo de noi există un responsabil pentru nefericirea noastră, pentru greutăţile şi disperarea noastră.

http://drumuricatretine.wordpress.com/2010/05/21/rani-violente-si-suferinte/

http://www.scribd.com/doc/27652287/Andre-Moreau-Ca-Sa-Traiesti-Mai-Bine-In-prezent-Impaca-te-Cu-trecutul

"Fii CEL ce EŞTI"

"Fii CEL ce EŞTI"

De la victimă la maestru de ceremonii 05/24/2010

0 Comment(s)

Nu prea îmi plac textele fără autor şi nici după cele conspirative nu mă dau în vânt. Însă, deşi se bucură de ambele atribute, textul care urmează şi pe care l-am primit astăzi exact aşa cum îl citez îmi face un mare serviciu, anume demontează tonic o credinţă care ne devastează fără să ne dăm seama, aceea că "Viaţa dăunează grav sănătăţii".

Nu ştiu dacă argumentele folosite în text sunt pertinente, verificabile şi acceptabile ştiinţific, ştiu doar - intuitiv şi verificat pe propriu-mi organism - că celula vie este o entitate inteligentă dotată perfect pentru supravieţuire, transmutare a orice este străin şi regenerare no matter what... dar cu o singură condiţie: se află aici şi acum în slujba ta/mea/lui, prin urmare urmează cu sfinţenie tiparele tale (ale mele/ale lui) mentale, adică ceea ce crezi despre sănătate, viaţă, regenerare şi mai cu seamă, despre tine.

Există chiar şi oameni de ştiinţă care explică documentat nu intuitiv acest lucru. Şi aş vrea să vă rog să (re)vedeţi conferinţa doctorului Bruce Lipton intitulată The New Biology - Where Mind and Matter Meet.

Link pentru partea întâi:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#

Partea a doua:
http://video.google.com/videoplay?docid=-4187235187071578011&hl=en#docid=6322503899738869532

http://odette.weebly.com/1/post/2010/05/post-title-click-and-type-to-edit.html